Rugăciunea oricărui om prigonit pe nedrept

PSALMUL 34 al lui David- Talcuire de Pr. Ioan Usca si Pr. Ioan Traia

„Este rugăciunea oricărui om prigonit pe nedrept, căruia i se răsplăteşte binele cu răul, duşmanii profitând de candoarea lui.

Qimhi spune că David a rostit această rugăciune pe când era prigonit de Saul. Majoritatea Părinţilor văd în acest psalm rugăciunea lui Hristos în pătimirea Sa”

1.Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreptate,războieşte -Te împotrivacelor ce se războiesc cu  mine.  

2:Ia-Ţi  armura şi pavăza şi ridică -Te în ajutorul   meu; 

3:Sabie scoate  şi închide calea  celor  ce mă prigonesc;spune-i sufletului meu:„Eu sunt mântuirea ta!”

„În acest loc se cere nu severitatea cercetării viitoare, ci hotărârea judecăţii prezente. Acest înţeles au

cuvintele: 

Ia scutul si sabia

,scutul, bineînţeles, pentru apărare şi sabia pentru răzbunare. Nu pentru că Dumnezeu, judecând, ar fi lipsit de astfel de pregătire, ci pentru că în acest veac acestea sunt numele uneltelor de groază pentru faptele de groază”

Spune-i sufletului meu Eu sunt mantuirea ta!

Voi alerga după această voce şi Te voi prinde. Nu ascunde de mine faţa Ta. Să mor, ca să nu mor, ca s-o văd”

. 4:Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce caută sufletul meu;cei ce-mi gândesc mie răul

întoarcă-se îndărăt şi plini de ruşine.

„Origen înţelege că duşmanilor li se doreşte să

-şi conştientizeze păcatul spre a se pocăi. ♦[întoarcă -se

Eusebiu observă că mulţi dintre cei care au cerut răstignirea lui Hristos L

-au primit apoi (trimite la Ioan 1,

, iar  blestemul  profetic se adresează  numai diavolului”

sau, am adăuga noi, şi celor ce nu s-au intors

. 5:Să fie ei ca praful în faţa vântului şi

îngerul Domnului să-i necăjească;

„Psalmistul vrea convertirea păcătoşilor; doar cei care o refuză ajung ca pleava [praful] (Augustin,Ieronim). ♦

îngerul Domnului: Meliton al Sardesului (ChronPasch.şi Chiril al Alexandriei trimit la îngerul exterminator din Ieşirea 12, 13”

6:fie-le calea întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i fugărească.

7:Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în laţul lor mi-a pregătit pieirea, fără pricin mi-au suduit sufletul.

8:Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-l cunosc, pe ei să-i prindă cursa pe care au ascuns-oşi în acelaşi laţ să cadă.

9:Dar sufletul meu se va bucura î ntru Domnul,de mântuirea Lui se va veseli.

10.Toate oasele mele vor zice:

„Doamne,cine este asemenea Ţie,să-l izbăvească pe sărman

din mâna celor mai tari decât el.

da, pe sărac şi pe sărman de cei ce îi jefuiesc?”

 11:Martori mincinoşi s-au ridicat şi de ceea ce nu ştiam m-au întrebat;

 12:prin rele pentru bune m-aur ăsplătit,secătuire sufletului meu.

 13:Dar eu,când ei mă supărau,cu hainăde sac m-am îmbrăcat,

 cu postire mi-am smerit sufletul,

 iar rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.

 „Sfântul Isihie al Ierusalimului: Adevărata smerenie se dobândeşte astfel: În fiecare zi adu

ţi în minte virtuţile aproapelui tău, calităţile lui fireşti, şi compară

le cu virtuţile şi calităţile tale. Când mintea îşi vede propria nevrednicie şi constată cât de departe este de desăvârşirea altora, atunci şi tu vezi că nu eşti decât praf şi cenuşă şi, în cel mai bun caz, eşti îndărătul tuturor fiinţelor raţionale de pe pământ”

„Eusebiuspune că Mântuitorul Îşi manifestă blândeţea ca un tată care suferă şi plânge pentru pierderea fiilor (trimite la Luca 13,

După Augustin, versetul ne învaţă ce trebuie să facem când suntem atacaţi – 

 să nu  răspundem  cu  rău, ci cu  rugăciune  pentru duşmani”

14:Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate de-al nostru,aşa de bine m-am purtat;

 ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat,aşa m-am  smerit.

 15:Dar ei împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; bice s-au adunat

 împotriva mea şi eu nu ştiam.

 Risipiţi au fost, dar nu s-au căit.

  Eu nu ştiam

„Eusebiu vede în aceasta o ilustrare a kenozei

Fiului lui Dumnezeu”

 16:

M-au pus la încercare, cu batjocură m-au batjocorit,cu dinţii au scrâşnit

 împotrivă-mi.

 17.Doamne,când oare vei vedea?

 Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea,

 de la lei,viaţa mea.

 18:Mărturisi-mă-voi Ţie,Doamne, în adunare mare,

  întru popor puternic Te voi lăuda.

„Eusebiu atrage atenţia asupra multiplelor analogii cu Psalmul 21. ♦

 

 Adunarea cea mare

 popor puternic se referă la chemarea şi adunarea tuturor oamenilor în Biserică (Chiril al Ierusalimului,

 19:Să nu se bucure de mine cei ce măd uşmănesc pe nedrept,

 cei ce fără pricină mă urăscşi-mi fac semne cu ochiul.

 20:Că ei de pace îmi vorbeau,

 dar în mânie vicleşuguri gândeau

 21:şi larg şi-au deschis gura împotriva mea ,zicând:

 „E bine, e bine, ochii noştri au văzut!”

 22:Tu ai văzut-o, Doamne,să nu păstrezi tăcere,

 Doamne, nu Ted epărta de mine!

 23:Scoală-Te, Doamne,şi ia aminte la judecata mea,

 Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina mea.

Judecă-mă,Doamne,după dreptatea Ta, Dumnezeul meu,

 aşa încât ei să nu se bucure de mine;

„Că Hristos  a  făcut judecată dreaptă şi  cuvenită  ne lămureşte  iarăşi  fericitul David”

să nu zică îninimile lor:

„E bine, bine-i este sufletului nostru!”, nici să zică:

 „Noi l-am înghiţit!”

 26:Să se ruşineze şi să se năruie deodată cei  ce se bucură de

răul meu, în ruşine să se îmbrace

 şi-n ocară cei ce se laudă împotriva mea.

 27:Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, ei să se bucure şi

 să se veselească şi să spună fără-ncetare:

„Mărit săf ie Domnul,

 Cel cedoreşte acea robului Său!”

 „A ura cuiva să spună pururi: Preamărit 

fie Domnul!

 înseamnă ai dori fericirea veşnică (Eusebiu,Origen)”

Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în ziua-ntreagă lauda Ta.

 Rugăciune pentru ca Dumnezeu să grăbească dreptatea Sa.

„Voi cânta dreptatea Ta pentru că ai chemat nu un singur popor, ci toate neamurile; e o singură zi, dar e o zi infinită, pentru că ea rămâne cu Tine este Ziu cea veşnică (Eusebiu). ♦

 ziua întreagă,lauda Ta

: Orice faci, să faci cum se cuvine, şi astfel L-ai lăudat pe

Domnul. […] În curăţia lucrărilor tale, pregăteşte

-te să -L lauzi pe Dumnezeu ziua întreagă (Augustin)

Psalmul 34

1.	Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2.	Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
3.	Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
4.	Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine.
5.	Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
6.	Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu.
7.	Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.
8.	Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9.	Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10.	S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
11.	Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
12.	Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
13.	Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
14.	Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
15.	M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
16.	Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.
17.	Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18.	Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19.	Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau.
20.	Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noştri".
21.	Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22.	Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea.
23.	Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine.
24.	Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: "L-am înghiţit pe el".
25.	Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26.	Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!"
27.	Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.