Vedem foarte multe nedreptati astazi facute omamenilor de catre semenii lor, unele dintre acestea avand loc chiar in institutiile noastre care ar trebui sa apere victimele de raufacatori. Multi isi cauta dreptatea toata viata, ajungand cu petitiile lor pana in forumurile internationale.
Vedem, si ne cutremuram cum unii cu foarte mare tupeu si incalcand orice lege, au ajuns sa inspaimante familii si localitati intregi. Oamenii legii nu fac mai nimic (de ce nu comentez aici) si oamenii uneori sunt nevoiti sa se inchida in case, sa-si duca traiul cu frica ca daca nu accepta aceasta teroare , vor fi omorati.
De ce acceptati oameni buni acesta stare de lucruri?
Merg cu gandul la stramosii nostrii care au luptat fara frica sa-si apere teritoriile, si pe vremea Sfantului Stefan cel Mare, si in razboiul de independenta... etc. Ei de ce au putut.
Noi de ce am devenit atat de lasi. De ce dardaim cand un talhar nenorocit vrea sa ne invadeze spatiul nostru fie ca e vorba de unul teritorial fie de unul spiritual.
Raspunsul majoritar ear putea fi ca orice ati face, ei au putere atat fizica cat si materiala si ca oriunde v-ati duce ei castiga in aceasta tara corupta. Da, asa este dreptatea oamenilor s-a alterat. Astazi cei "puternici" castiga in aceasta lume pentru ca noi am unitat un lucru foarte important si anume ca suntem fii ai Dumnezeului ceresc?
Ce scrie in Sfanta Scriptura ? "Cautati mai intai Imparatia Cerurilor si Dreptatea LUI si toate celelalte se vor adauga voua"
Sa va dau un exemplu auzit pe radio Trinitas.
Doua credincioase care mergeau la aceeasi biserica si vecine totodata se certara, in sensul ca una o acuza pe nedrept pe cealalta. Cea acuzata, nesuportand aceasta si neavand cum sa-i demonstreze celeilate ca o acuza pe nedrept, la prima Sfanta Liturghie, il ruga pe preot sa citeasca unul din psalmii lui David, in care acesta ii cerea sa-i faca dreptate asupra vrasmasilor sai.
Preotul citi si nici nu se termina bine psalmul si persoana vinovata lesina in Biserica.
Un alt exemplu: un preot fu rugat sa sfinteasca mancarea pentru un parastas facut in casa unei persoane cu o functie forte importanta. Preotul vazu insa ca pe masa era si mancare de dulce, desi erau in post si refuza sa binecuvinteze masa. Persoana aceea cu functie il ameninta ca-l "aranjeaza" el. Preotul pleca, si dupa cateva zile fu mutat la o biserica mai mica. Nu zise nimic si-si continua sa-si faca datoria acolo. Nu dupa mult timp insa, afla ca unul din copiii acelei persoane adormise intru Domnul, in urma unui accident. Cu greu a trecut acea persoana pestemarea durere, dar in final a mers la preot si ia cerut scuze.
Dreptatea Divina cauta cauza care a dus la infaptuirea raului si nu studiaza efectul cum fac oamneii. De aceea cand judeca Domnul o persoana careia i s-a facut o nedreptate, el stie care sunt cauzele, citi au declansat actiunea pentru a-i face rau persoanei, ii cerceteaza pe toti si rasplateste fiecaruia dupa faptele si gandurile lor.
„Vrăjmaşii omului sunt casnicii lui” şi iată anume pentru ce: când fraţii noştri de o credinţă şi de un sânge se fac coadă de topor, adică unelte ale vrăjmaşului credinţei, atunci vătămarea noastră este negrăit de mare, zice Sf. Apostol Pavel; nu vă plecaţi grumazul sub jug străin. Să stăm bine, să stăm cu frică întru Sfânta credinţă şi să arătăm „Mila Păcii” către toţi, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin”.
“In Pateric scrie ca sfintii Parinti ai Schitului au profetit despre neamul cel de pe urma.
„A intrebat unul: Ce lucram noi? Si raspunzand unul dintre dansii, Marele Ava Ishirion a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Si iarasi intreband a zis: Cei de dupa noi ce vor face oare? Si a zis: vor face numai pe jumatate din cat am lucrat noi. Dar cei de dupa dansii ce vor face? Si a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispita si cei care se vor afla incercati in vremea aceea vor fi mai mari decat noi si decat parintii nostri.“
Ce ispita infricosatoare va fi oare, sa se arate lamuriti cu toate ca nu vor avea nicio lucrare si vor fi mai mari decat pustnicii cei mai minunati?
Ispita neamului celui de pe urma a si sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist incat ameninta sa-i piarda pe cei alesi.
Si nu-i atat de periculoasa ispita care vine de la vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pamantesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe crestini. Pericolul vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Predica si ei ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si al stapanitorului acestei lumi.Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Ei aduc tulburare in randurile crestinilor. Acestia sunt ispita cea mai mare a neamului celui de pe urma. Despre ei a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: „Multi vor veni intru numele Meu si pe multi vor insela” (Matei 24, 5).
Vorbesc si fratii mincinosi de sfanta si preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curatie, de fapta buna, de smerenie si de virtute si ajuta obstile crestinesti. Cat e de greu pentru ortodocsii cei curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor. Cat e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele „filosofice” si sa ii creada. Daca rascoleste cineva adanc in sufletele acestor oameni, va gasi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea unui idol care se numeste ‘om’. (…)
De multe ori insala rautatea, prefacandu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sfantul Dorotei: „Nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi Diavolul nu poate sa insele pe cineva, decat daca se preface in chipul faptei bune. Dupa cum si Sfantul Apostol zice ca insusi Diavolul se inchipuie un inger luminat. Neghina numeste Sfantul Vasile cel Mare pe ereticii care strica invataturile Domnului si amestecandu-se ei cu trupul cel sanatos al Bisericii ca, fiind neobservati, sa faca vatamare“.
Nadajduiti in Domnul Iisus Hristos, traiti Adevarul Ortodox, si veti vedea rasplatirea pacatosilor.
"Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care sboară ziua,
nici de ciuma, care umblă in intunerec, nici de molima, care bantuie ziua nameaza mare.
O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Pentrucă zici: ,,Domnul este locul meu de adăpost!`` şi faci din Cel Prea Inalt turnul tău de scăpare…"
(Psalmi 90:5-9)
O superba poezie a Sfantului Ioan Hozevitu reda clar vremurile de acum.
GRAIURI PROFETICE
(Culese din hrisoave grecesti)
1
La anii veacului din urma,
Pastorii cei duhovnicesti
Se vor abate de la turma,
Urmand curentelor lumesti.
2
Pasi-voi ei pe cale stramba,
Lasandu-si drumul parintesc,
Si vor canta la oi din <<dramba>>,
Iar nu din <<fluier pastoresc>>,
3
Vor face focul cu <<progresul>>
In <<staulul duhovnicesc>>
Si fumul va starni eresul
Retezului papistasesc.
4
Atuncea lumea cu stiinta
Va face nascociri mereu.
Si nu va fi la ea credinta,
Nici temere de Dumnezeu!
5
Poporul cel cu simplitate
- De frica vesnicelor munci -
Va mai pazi cu scumpatate
Dumnezeiestile porunci.
6
Dar vietuind in neunire
Si fara povatuitori,
Vor fi urati de stapanire
Si multi vor sta prin inchisori.
7
Acei cu ravna mai fierbinte
La fapta buna, si smeriti,
Vor fi ca cei iesiti din minte
De toata lumea socotiti.
8
Intelepciunea omeneasca
Va face idoli pe pamant.
Si lumea vrea sa foloseasca
Dezmatul ca asezamant.
9
Vor tunde barbile si parul
Si hainele vor reteza,
Iar legile cu adevarul
La moda toate vor scurta.
10
La tineri nu va fi rusine
Si nici iubire intre frati,
Iar moda va tari cu sine
Pe oamenii destrabalati.
11
Atuncea Dumnezeu, cu greata,
Va cauta spre pamanteni
Si-i va lipsi pe multi de viata
Ca oarecand pe <<sodomeni>>.
12
Pamantul isi va pierde mana
Si munca nu va fi cu spor,
Ca multi vor crede pe Satana
Tovaras slobozirii lor!
13
Atuncea lumea va sa fiarba
Ca un cazan la <<pirostea>>,
- Aprinsa de manie oarba -
Si pacea ei se va lua.
14
Razboaie mari, infricosate,
Se vor tine aproape lant,
Dar mai grozav va fi ca toate
Al <<celor sapte, la Bizant>>!
15
Popoarele civilizate
Cand mai vartos vor progresa,
Ca fiarele infometate
Cu dintii se vor sfasia.
16
Vor face <<care>> zburatoare,
Iar coada lor de scorpion
Va face iarasi tulburare
Ca turnul de la Babilon.
17
Atuncea vor fi ca armatura
Balauri groaznici de metal,
Imprastiind parjol din gura
Si fumuri cu venin mortal.
18
La vii abia a treia parte
Din toata lumea va scapa,
Iar restul se va da la moarte;
Apoi razboiul va-nceta!
19
Caci Inger va veni din ceruri,
Strigand cu glas infricosat,
Sa puna capat la maceluri
Puterile din Tarigrad.
20
Acolo Ingerii vor pune
Pe tronul bizantin un Sfant
Si pasnic toti se vor supune,
Lipsind razboiul pe pamant.
21
Atunci va fi Ortodoxia
In toata lumea stralucind,
Si va sa piara dusmania,
Belsug si dragoste fiind!
AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu