Incep cu o povestioara.
Era, mai demult, intr-un satuc o familie care nu ducea grija zilei de maine, caci era o familie de buni gospodari. Cu toate acestea tatal, capul familiei, avea un prost obicei, acela de a fura. In fiecare noapte se urca in caruta mergea pe camp si fura de pe proprietatile altor persoane ce-i iesea in cale., apoi se intorcea acasa cu caruta plina. Fata sa cea mare observase acest lucru si, intr-o seara ii zise ca vrea sa mearga cu el. Pornira, ajunsera la marginea unui lan de porumb si tatal se dadu jos din caruta, se uita in stanga, se uita in dreapta, in fata, in spate,..nu era nimeni. Cand sa intre in lan, fata ii zise,: dar in sus nu te uiti, tata? Tatal ei ramase ca tintit, si cateva clipe nu zise nimic. Apoi, se intoarse, se urca in caruta si mersera acasa. Din seara aceea tatal ei nu a mai furat nimic.
Este un exemplu de ceea ce insemna frica de Dumnezeu.
Nu inseamna sa tremuram la auzul numelui Lui, ci inseamna sa avem intelepciunea care sa ne faca sa intelegem ca orice actiune a noastra neconforma legilor Lui se intoarce impotriva noastra.
Frica de Dumnezeu inseamna sa nu fac, sa nu gandesc, vorbesc, etc.. nimic rau caci imi fac mie insami rau.
Una dintre porunci zice sa-i cinstesti pe parintii tai.
Va intreb: in ziua de astazi copiii implinesc aceasta porunca? Cat la suta din ei? 50%? De ce oare?
In exemplul de mai sus fata il invata pe tatal ei ce inseamna frica de Dumnezeu.
Pe copiii nostrii noi trebuie sa-i invatam ce inseamna frica de Dumnezeu, caci altfel, vom ajunge, noi parintii, sa nu mai putem comunica cu ei, adica ii vom scapa din mana, vor lua decizii de unii singuri, care in general ii vor duce la pieire.
Cu cateva zile in urma ma aflam intr-o localitate vecina, si asteptam linistita in masina culoarea verde a semaforului. Dintr-o data, o zgaltaitura si un pocnet ma scoasera din starea de reverie. Cineva imi lovise masina. Ma dau jos din masina, suparata evident. Din masina care ma lovise, iesi, un baiat de vreo 23 ani, soferul, si de alaturi o doamna care din convorbire a reiesi ca era mama lui. Baiatul foarte nervos, ca de ce il apostrofez, adica ce daca mi-a lovit masina... Mama lui oarecum stanjenita imi spuse: doamna, nu stiu ce sa ma mai fac cu el; nu ne mai intelegem de loc; isi pierde noptile, el stie pe unde; acum e chiaun de somn; si vrea sa-i dau bani tot timpul; (era student, vezi doamne).
Dupa alte discutii, incercand sa rezolvam problema, aflu ca nu avea nici asigurare obligatorie.Mama lui isi chema cel de-al doilea fiu care imi plati daunele, spunindu-mi aceleasi lucruri ca si mama lui despre fratele cel mic. Inainte de a pleca ii spusei fratelui cel mare: vad ca sunteti mai cu picioarele pe pamant, de ce nu va ajutati fratele daca vedeti ca nu e pe drumul cel bun? Imi raspunse ca au incercat de toate, dar nu se mai pot intelege cu el.
Acestea sunt urmarile unei vieti lipsite de frica de Dumnezeu. Familia nu l-a invatat inca din copilarie pe fratele cel mic ca trebuie sa aibe frica de Dumnezeu si de aici si lipsa cinstirii parintilor si fratii mai mari, persoanelor mai in varsta etc.. si urmarea se vede.
Acum, singur, Bunul Dumnezeu il mai poate schimba, cu conditia ca el sa ceara ajutorul.
Doamne ajuta!
Era, mai demult, intr-un satuc o familie care nu ducea grija zilei de maine, caci era o familie de buni gospodari. Cu toate acestea tatal, capul familiei, avea un prost obicei, acela de a fura. In fiecare noapte se urca in caruta mergea pe camp si fura de pe proprietatile altor persoane ce-i iesea in cale., apoi se intorcea acasa cu caruta plina. Fata sa cea mare observase acest lucru si, intr-o seara ii zise ca vrea sa mearga cu el. Pornira, ajunsera la marginea unui lan de porumb si tatal se dadu jos din caruta, se uita in stanga, se uita in dreapta, in fata, in spate,..nu era nimeni. Cand sa intre in lan, fata ii zise,: dar in sus nu te uiti, tata? Tatal ei ramase ca tintit, si cateva clipe nu zise nimic. Apoi, se intoarse, se urca in caruta si mersera acasa. Din seara aceea tatal ei nu a mai furat nimic.
Este un exemplu de ceea ce insemna frica de Dumnezeu.
Nu inseamna sa tremuram la auzul numelui Lui, ci inseamna sa avem intelepciunea care sa ne faca sa intelegem ca orice actiune a noastra neconforma legilor Lui se intoarce impotriva noastra.
Frica de Dumnezeu inseamna sa nu fac, sa nu gandesc, vorbesc, etc.. nimic rau caci imi fac mie insami rau.
Una dintre porunci zice sa-i cinstesti pe parintii tai.
Va intreb: in ziua de astazi copiii implinesc aceasta porunca? Cat la suta din ei? 50%? De ce oare?
In exemplul de mai sus fata il invata pe tatal ei ce inseamna frica de Dumnezeu.
Pe copiii nostrii noi trebuie sa-i invatam ce inseamna frica de Dumnezeu, caci altfel, vom ajunge, noi parintii, sa nu mai putem comunica cu ei, adica ii vom scapa din mana, vor lua decizii de unii singuri, care in general ii vor duce la pieire.
Cu cateva zile in urma ma aflam intr-o localitate vecina, si asteptam linistita in masina culoarea verde a semaforului. Dintr-o data, o zgaltaitura si un pocnet ma scoasera din starea de reverie. Cineva imi lovise masina. Ma dau jos din masina, suparata evident. Din masina care ma lovise, iesi, un baiat de vreo 23 ani, soferul, si de alaturi o doamna care din convorbire a reiesi ca era mama lui. Baiatul foarte nervos, ca de ce il apostrofez, adica ce daca mi-a lovit masina... Mama lui oarecum stanjenita imi spuse: doamna, nu stiu ce sa ma mai fac cu el; nu ne mai intelegem de loc; isi pierde noptile, el stie pe unde; acum e chiaun de somn; si vrea sa-i dau bani tot timpul; (era student, vezi doamne).
Dupa alte discutii, incercand sa rezolvam problema, aflu ca nu avea nici asigurare obligatorie.Mama lui isi chema cel de-al doilea fiu care imi plati daunele, spunindu-mi aceleasi lucruri ca si mama lui despre fratele cel mic. Inainte de a pleca ii spusei fratelui cel mare: vad ca sunteti mai cu picioarele pe pamant, de ce nu va ajutati fratele daca vedeti ca nu e pe drumul cel bun? Imi raspunse ca au incercat de toate, dar nu se mai pot intelege cu el.
Acestea sunt urmarile unei vieti lipsite de frica de Dumnezeu. Familia nu l-a invatat inca din copilarie pe fratele cel mic ca trebuie sa aibe frica de Dumnezeu si de aici si lipsa cinstirii parintilor si fratii mai mari, persoanelor mai in varsta etc.. si urmarea se vede.
Acum, singur, Bunul Dumnezeu il mai poate schimba, cu conditia ca el sa ceara ajutorul.
Doamne ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu