Ortodoxia, Stiinta A Vindecarii

Vazand reportajul Romania, te iubesc, din seara aceasta,de pe Pro TV cu tema "Romani rataciti in credinta," constat ca exista multi romani rataciti, (acest lucru rezulta insa clar, vazand situatia generala din tara), dar constat si ca sunt multi din cei care dau o mana de ajutor diavolului, caci prin ceea ce fac spulbera si bruma de credinta crestin ortodoxa pe care o mai au unii romani din ziua de azi.

Slava Domnului, insa ca exista si oameni bine ancorati in credinta noastra stramoseasca si care inteleg ca "toate acestea trebuiau sa se intample", caci uneori si publicitatea negativa poate avea un efect pozitiv.

Ar fi fost mai bine, ca reporterii care au realizat emisiunea sa  fi cercetat inainte de a emite niste pareri, judecati proprii, sau ale unor persoane tot atat de suerficiale in credinta ortodoxa ca si ei.

Daca ar fi cercetat, ar fi aflat, ca au existat si exista multi preoti ortodoxi, carismatici, sau cu har, altfel spus, in bisericile  si manastirile noastre, care sunt plini de Duhul Sfant si prin care Domnul nostru Isus Hristos lucreaza

spre vindecarea celor care apartin Bisericii Lui. (Preotul duhovnic Cleopa, Preotul duhovnic Papacioc, Parintele Argatu, etc)

Gasiti la editura Sophia multe carti care sunt ziditoare de suflete, printre care si " Ortodoxia, stiinta a vindecarii" a Mitropolitului grec Hierotheos Vlahos, din care citind-o veti intelege de ce adevaratii crestini, alearga la Sfanta Biserica Ortodoxa pentru vindecare nu numai sufleteasca ci si trupeasca, fara sa se indoiasca ca Domnul Isus Hristos nu-i va vindeca. 

Iar, asa cum ne spune chiar El "daca ati avea credinta cel putin cat un graunte de mustar, veti putea muta  si muntii"; si, uneori chiar sunt mutati, caci se intampla vindecari miraculoase.

Fiecare credincios poate alege Biserica Ortodoxa la care participa la Sfintele slujbe, in general acolo unde simte ca sufletul lui se uneste in rugaciune cu insusi Dumnezeu prin Duhul Sfant (chiar daca uneori ei cauta vreme indelungata un astfel de loc). Dar, cine cauta, gaseste.

Numai aici, in Biserica Ortodoxa, duhurile sunt cercetate, si prin tainele Bisericii se actioneaza asupra sufletului spre vindecare, inlaturarea altor duhuri, astfel ca persoana sa se inchine Sfintei Treimi, in care a fost botezat din copilarie.

Exorcizarea care este facuta in Biserica Ortodoxa, se bazeaza pe invataturile Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei, si anume prin Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

 

"Molitfele Sfantului Vasile cel Mare si ale Sfantului Ioan Gura de Aur, numite si exorcisme, sunt cele mai puternice rugaciuni impotriva duhurilor necurate din oameni si case. Ele se citesc numai de preoti si duhovnici batrani care au viata curata si sunt mari postitori si care au dezlegare de la duhovnicii lor sa le citeasca. Moliftele de izgonire a diavolilor din oameni si chiar din animale se citesc numai in zile de post, mai ales la miezul noptii in biserica, in fata icoanelor facatoare de minuni sau langa racla cu moaste ale sfintilor. Atat preotul care le citeste, cat si cei bolnavi de duhuri necurate impreuna cu rudele si insotitorii lor trebuie sa tina post negru cel putin o zi si o noapte, uneori chiar trei zile. Cand bolnavii posedati de duhuri rele nu se vindeca, se va face spovedania generala a celor bolnavi si a rudelor lor, ca nu cumva cineva dintre ei sa fi facut pacate grele si sa fi ramas nespovedite. Apoi se repeta molitfele Sfantului Vasile cel Mare de trei ori la miezul noptii, cu cate o zi pana la trei zile de post negru. Dupa putin timp, bolnavul trebuie sa fie dus la Sfintele Moaste si la Icoanele facatoare de minuni din tara, ca sa i se citeasca si acolo moliftele Sfantului Vasile cel Mare."

Intreg articolul despre exorcism il gasiti AICI.

In ceea ce priveste aparitia sectelor, o explicatie poate fi si ignoranta, necunoasterea invataturilor si moralei crestin ortodoxe, lipsa legaturii cu preotul duhovnic, cu Sfanta Biserica Ortodoxa in general, vina fiind a noastra a tuturor.

"Pomul se cunoaste dupa roade". Ce roade culegem actualmente la nivelul intregii tari? Suntem uniti in Duhul Sfant cu totii?

Daca am fi, roadele ar fi bune. Deci, daca oamenii alearga la Biserica Ortodoxa spre vindecare si schimbare in bine, ar trebui sa-i incurajam, nu sa-i smintim.

Desigur, toate trebuie facute sub obserarea si binecuvantarea Patriarhiei Romane.

Milueste-ne Doamne!

Adevar si Provocare

Sunt multe, prea multe voci si actiuni in tara noastra in ultimul timp, din care razbat ura si violenta, judecata altora, mania, invidia, etc.. Este adevarat, e greu sa traiesti bine pe timp de criza, e grea viata pe perioada de tranzitie, dar calea pe care majoritatea romanilor a luat-o, aceea descrisa in paragraful anterior, nu este calea ce va duce spre fericirea si pacea tarii si a poporului.

Ceea ce semanati, aceea veti culege... Cu alte cuvinte semanati furtuna, veti culege vant.

Ati uitat ca avem un Imparat, care numai cu iubirea lui cea sfanta, a reusit sa doboare muntii?

Calea spre un viitor frumos pentru noi si tara este iubirea sfanta pentru Dumnezeul cel Puternic si Bun si pentru fratii nostrii in credinta crestin ortodoxa.

Va provoc la lupta pentru o tara  in care morala crestin ortodoxa, sa fie mai presus de orice altceva.

Da, stiu suna .. poate... pompos, poate imi doresc prea mult. Atata vreme cat, insa, imi doresc ceva frumos , pot spera ca se va implini. Totul este posibil la Dumnezeu, sau ceea ce omul nu poate face, poate implini El, Dumnezeul nostru.

Lupta este simpla, si la indemana oricui.

Trebuie credinta multa ca Dumnezeu e cu noi.Si este.

Si mai trebuie sa ne rugam Lui, Sfintei Treimi si Maicii Domnului.

Haideti, sa facem acest lucru impreuna. Sa zicem ca in fiecare seara la orele 10 PM (cand in general suntem pe acasa cu totii), ne asezam  in fata unei icoane si spunem asa:

" Ma inchin Tie Preasfanta Treime, Tata, Fiule si Duhule Sfinte, rugandu-va a cerceta sufletele noastre, ale poporului acestei tari , Romania, si a le preschimba in asa fel incat pacea lui Hristos, iubirea si bunatatea sa domneasca pretutindeni, astfel incat fiecare din noi sa aduca roade bogate spre buna sporire a noastra si a tarii. Da Doamne, conducatorilor nostrii, intelepciune, si aseaza mana Ta cea puternica peste ei, astfel incat sa nu se  abata de la legile Tale iar tara sa sporeasca atat spiritual cat si economic.

Pentru rugaciunile Maicii Domnului si ale tuturor Sfintilor, Doamne, milueste-ne pe noi."

Sunt convinsa, ca daca vom face acest lucru zi, de zi, la aceeasi ora si ne vom ruga din toata inima, cu credinta, Dumnezeu ne va implini cererea.

El spune ca unde sunt doi si se roaga in numele lui acolo e si El. Dar unde sunt 1000,  2000000 sau 20000000 ? Incercati sa va inchipuiti ce putere ar avea o astfel de rugaciune...

Si mai spune ca " atunci cand cereti ceva, rugandu-va, sa credeti ca s-a si implinit si veti avea".

Deci va provoc, sa credeti si sa va rugati.

Alaturati-va mie in rugaciune la orele 10 Pm in fiecare zi.

Doamne ajuta!

Sfantul Vasile Cel Mare, Stalp Al Ortodoxiei

Intrucat ieri, prima duminica din Postul cel Mare, s-a sarbatorit ziua Ortodoxiei, m-am alaturat si eu, sufleteste acestei bucurii, caci minunat lucru este sa poti simti bucuria de a trai in Duhul Sfant.

Dar, nu am sa vorbesc despre ce inseamna aceasta sarbatoare intrucat puteti gasi astfel de informatii aici, ci vreau sa aduc lauda celor care de la inceputuri  au luptat pentru ca Adevarul sa nu fie denaturat, adica acelora carora se datoreaza  existenta si puterea Credintei Ortodoxe, de astazi. Iar, unul dintre cei mai importanti este si Sfantul Vasile cel Mare, care este foarte frumos descris de catre Sfantul Grigorie Teologul in " Panegiric (cuvant de lauda) la Sfantul Vasile Cel Mare" carte pe care o puteti gasi la Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa.

Va citez din aceasta carte:
"Pentru credinta cea adevarata, si-n special pentru deofiintimea si inseparabilitatea ipostasurilor Sfintei Treimi, era gata nu numai sa fie alungat de pe tronul la care de la inceput nu se prea inbulzise, dar chiar si pentru exil si pentru moarte, ar fi primit bucuros chinurile care l-ar fi dus sigur la moarte, intrucat socotea moartea mai degraba castig decat paguba."

Daca, vreodata, din diverse pricini, va slabeste credinta, cititi una din cartile acestui mare Sfant,(vezi alaturi Spre Zidire) si veti  simti din nou acea forta care poate dobora muntii, credinta in Sfanta Treime, Dumnezeul cel Adevarat.
Doamne ajuta!

Lupta Cu Dumnezeu, Dar, Pentru Dumnezeu

Am ascultat ieri seara pe radio Trinitas, la ora pentru copii o poveste care incepea cu un fragment din Vechiul Testament  in care Iacov castiga batalia impotriva fratelui lui Isav dar si a lui Dumnezeu. In final Dumnezeu ii spune:

"De acum nu iti va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, ca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai iesit biruitor"  (Facerea 32).

Si m-am gandit... sa va intreb..

Daca dintr-un  motiv sau altul, vi se intampla in viata lucruri pe care nu vi le doriti, sau dacava ies in cale (fie ca-i vorba de afaceri sau prietenie) persoane care in final ajung sa duca razboi impotriva voastra, chiar sava cotropeasca, sa va intineze "pamantul sfant" ; si daca acest lucru se tot repeta, caci sunt lucruri pe care nu le puteti controla.. Ce faceti?

Renuntati... Va dati batutit, crezand ca asa vrea Dumnezeu si n-aveti ce face?...

Am vazut persoane care zilnic iau cate un pumn de medicamente si se vaita ca asa a vrut Dumnezeu... Si nu fac nimic pentru a ameliora situatia.... Vi se pare normal? 

Vad zilnic persoane care fumeaza, 1,2 pachete de tigari pe zi, netinand seama de avertismentele de pe pachete, sau de avertismentele doctorilor. E normal sa nu-ti pese ca te otravesti singur? E normal sa te lasi batut? E normal sa-l lasi pe dusman sa te cotropeasca?

Iata, Iacov a luptat cu Dumnezeu si cu oamenii care vroiau sa-l omoare, sa-i fure mostenirea.

El stia ca Dumnezeu este atotputernic, dar nu a acceptat hotararea pe care Acesta o luase pentru ca el sa piarda mostenirea. Si, ce a facut, a inceput lupta impotriva Lui, pentru ca Acesta sa-i vada determinarea , si convingerea ca nu vrea sa traiasa fara El. Si, a castigat.

Sfatul meu este ca daca incep sa va covarseasca necazurile vietii, sa incepeti lupta.

Incepeti prin a face ordine in sufletele voastre, luati crucea lui Hristos si urcati scara spre iluminare. Nu exista alta solutie pentru vindecarea voastra sufleteasca si trupeasca, nu exista alta cale  prin care toate obstacolele din viata voastra sa dispara. Odata impacati cu Dumnezeu, veti trai raiul pe pamant.

Doamne ajuta!

Firescul Din Noi

Nu-mi amintesc, desigur, intrucat eram prea mica atunci, dar, la Sfantul Botez pe care l-am primit in Biserica Ortodoxa Romana,copila fiind, am primit chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

N-am stiut atunci, nu mi-a spus nimeni nici multi ani dupa aceea, dar am simtit ori de cate ori aveam novoie de mangaiere, de imbarbatare, de ajutor, ca un " val de caldura" plin de iubire, bunatate si putere ma invaluie si ma scapa cumva din primejdie.

Am trecut prin multe evenimente in viata, tot cautand ceva, care sa ma faca sa traiesc tot timpul  acea stare pe care mi-o dadea valul acela plin cu iubire si bunatate. 

N-am inteles despre ce era vorba decat atunci cand am primit ajutorul unui preot duhovnic bun in Biserica Ortodoxa. (Biserica Nasterea Maicii Domnului Bucuresti)

Am inteles ca ceea ce cautam eu era Sfanta Treime, era  trairea in Duhul Sfant, era unirea cu Dumnezeu, era recastigarea Imparatiei lui Dumnezeu, era FIRESCUL DIN MINE. 

Am inteles repede acest lucru, dar a trebuit sa si fac ca firescul din mine sa iasa la suprafata.

Si nu a fost usor dar nici peste posibilitati, caci insusi El, Dumnezeu, a avut grija de mine, si mi-a adus mereu aminte ca bucuria de a fi cu El merita efortul.

Poate v-ati intrebat cum de multimea de mucenici crestini au putut sa suporte toate chinurile la care dusmanii crestinismului i-au supus, fara ca ei, dragii de ei, sa renunte la credinta lor, preferand sa moara decat sa se inchine altor zei. Este o taina, deci aproape de neinteles decat daca " nu mai traiesti tu ci Hristos traieste in tine" asa cum spunea Sfantul Apostol Pavel. Cand te jertfesti pentru El (fie chiar daca aceasta jertfa o reprezinta postul , asceza) Dumnezeu te mangaie, te imbarbateaza cu un fel de "dulceata" o bucurie care te face ca in momentele cele mai grele sa nu-ti pese ca treci prin dureri sau privatiuni, caci nimic nu mai conteaza decat sa fii cu cel pe care-l iubesti, cu Dumnezeul Atotputernic, intreit in persoane ( Tatal, Fiul si Duhul Sfant).

Ceea ce vreau sa spun este ca  atunci cand lucrurile nu merg asa cum doriti, cand orice ati face nu va gasiti fericirea, cand golul pe care-l simtiti nu-l puteti umple cu nimic, cand nu mai simtiti iubire in dumneavostra sau in ceilalti, atunci intoarceti-va la firescul din voi, la Dumnezeul cel bun si iubitor. Si, daca nu stiti cum, apelati la un preot ortodox duhovnic bun caruia sa-i urmati indrumarile, luati crucea lui Hristos si sigur veti deveni iarasi copii ai lui Dumnezeu.

Trezirea Constiintelor

"Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati cu paine, iar eu pier aici de foame! Sculandu-ma ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai".

Este un fragment din pilda fiului risipitor, spusa de Domnul Iisus Hristos.

Despre acest “si-a venit in sine” adica despre trezirea constiintei, doresc sa vorbesc in acest articol.

Fiul din pilda de mai sus isi cheltuise averea traind in desfranare, incat ajunsese pentru ceva de mancare sa pazeasca niste porci, dar nici de roscovele pe care acestia le mancau nu avea parte. Si, atunci, vazandu-se bagat pana peste cap, in mocirla aceia in care traiau porcii, si-a venit in sine.

Averea pe care si-o cheltuise este averea sufletului nostru curat cu toate darurile si virtutile pe care ni le da Dumnezeu la botez. “Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos va-ti si-mbracat”, adica dupa botez suntem imbracati in lumina sfanta si frumoasa.

Dar, nerespectand legile Bunului Dumnezeu, ajungem sa patam aceasta haina frumoasa pana cand ramanem fara ea. O alta pilda ne spune ca la nunta, imparatul invitase multa lume. Printre oaspeti, insa a vazut si o persoana care nu avea haine de nunta si a dat-o afara. Astfel dati afara de la Cina Domnului, ajungem precum fiul risipitor, sa traim in mocirla propriilor noastre pacate. Ajungem sa mancam mancarea “porcilor” : necazuri, manie, boala, saracie,etc.

Cam de astfel de mancare are parte o mare multime dintre noi. Cat mai vreti sa traiti in aceasta stare si sa antrenati si pe altii cu voi ? Va place sa aveti numai necazuri , saracie, boli in viata? Tot raul acesta pe care-l traiti nu vine de la Dumnezeu. El este bun, ne iubeste si ne-a facut ca sa fim fericiti. Adu-ti aminte ca ai un Tata ceresc atotputernic, si care prin definitie este iubire.

Deci: Vino-ti in sine!

Constientizeaza ca starea in care te afli se datoreaza greselilor pe care le-ai facut, alearga la Tata-l tau si cere-I iertare. Fa acest pas din tot sufletul, nu mai gresi in continuare si restul il face insusi Dumnezeu. Daca vei citi in intregime pilda fiului risipitor vei vedea cata fericire a fost pentru imparat si cu cate daruri l-a rasplatit pentru intoarcerea sa.

Auzi multa lume, majoritatea tineri, care spun ca trebuie sa-si traiasca mai intai viata si apoi la batranete se vor ingriji si de suflet. Acestia ajung sa fie protagonistii pildei fiului risipitor fara sa-si dea seama. Unii, poate nu cunosc aceasta pilda, sau nu cunosc in general mai nimic despre calea cea buna, si aici e vina familiei, bisericii, scolii, etc., sau, altii stiu despre ce e vorba, dar cred ca nu li se poate intampla lor , caci “se descurca ei”, dar tot acolo ajung.

Pe de alta parte, de unde putem sti fiecare cand ne vine sfarsitul? Se poate intampla oricand. Deci, trebuie sa fim pregatiti in orice moment, altfel riscam sa traim vesnicia in iad.

Cei care traiesc prea mult in aceasta mocirla, a pacatelor, ajung sa nu se mai poata desparti de ea. Uitati-va la cei doi talhari de pe cruce. Unul a juns in rai, cel care i-a luat apararea Domnului Isus Hristos, celalalt care l-a hulit pe Mantuitorul pana in ultimul moment a ajuns in iad.

Cei care nu se desprind cat mai repede de mocirla in care traiesc, risca sa nu poata sa o mai faca, caci li se pare firesc sa traiasca asa, intrucat s-au contopit cu mocirla. Li se invartoseaza inimile, li se astupa urechile, iar cuvintele bune pe care Domnul le seamana tot timpul, nu prind radacina in ei, ci se usuca imediat. Astfel ajung in fata lui Dumnezeu cu sufletele neluminate.

Mai trebuie sa stiti, intrucat multi se bazeaza pe faptul ca Dumnezeu e bun si ca daca Domnul Isus Hristos s-a rastignit pentru iertarea pacatelor noastre, noi automat suntem iertati si ajungem in rai. Nu e chiar asa, caci de fapt ajungem acolo, in iad sau in rai in functie de capacitatea sufletului nostru de a primi lumina lui Hristos. Aceasta lumina este de o mare intensitate si arde pe cei care nu au sufletele pregatite. Acestia vor fi torturati toata vesnicia de aceasta lumina, caci nu au unde sa se ascunda de ea, adica vor trai in iad. Doar rugaciunile celor ramasi pe pamant ii mai pot ajuta sa li se mai ierte din greseli, si sa le mai aline suferinta.

Mai sunt unii cazuti in erezie, intrucat cred in reincarnarea sufletului. Adica, ai mai multe vieti si in timp ajungi sa inveti din propriile greseli (din vietile anterioare) si astfel reusesti in final sa-ti cureti sufletul.

Altii, tot prin inselaciune diavoleasca, cred ca Sfintele Evanghelii nu au fost traduse corect, si ca adevarul s-a denaturant, sau ca lipsesc parti din ele.

Altii cred ca Biserica ascunde de ochii nostrii multe alte scrieri sfinte care ar contine “tot”adevarul. Adica, cu alte cuvinte suntem inselati cu buna stiinta pentru a nu ajunge la adevar sau la mantuire “mai usor”.

De ce sa ne lasam inselati de diavol crezand aceste ineptii, atata vreme cat avem scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, scrieri care au aparut prin inspiratie divina. Ce ne spun aceste scrieri? Ca Isus Hristos este “Calea, Adevarul si Viata”. In toate aceste scrieri gasim, explicat, modul cum sa urmam aceasta cale, cum sa ne curatim sufletele, cum sa ne sfintim.

Cei care i-si vin in sine repede, pot iesi usor din mocirla pacatelor, caci prin spovedanie, Dumnezeu insusi ne iarta pacatele. Sunt preoti duhovnici care au mult har si dupa o spovedanie la acestia, simti cum esti usor ca un fulg (povara pacatelor s-a dus). Tot ce trebuie sa faci apoi este sa nu mai pacatuiesti.

Pentru ceilalti care, raman multa vreme plini de pacate, procesul de curatire al pacatelor este mai indelung, caci: “Duhul e sarguincios, iar trupul neputincios” cum spune Apostolul Pavel. Insa, alta cale nu exista.

E dureros, cand vezi persoane care se zbat de multa vreme in pacate. Si sunt prea multe in tara noastra. Este cred, datoria noastra a celor care cunoastem cat de bine este sa traiesti in Hristos, de a-I face sa intelega aceasta, de a le trezi constiintele.

Fac un apel, prin aceasta, la toti cei in masura sa formeze constiinte curate, suflete inalte, sau care pot trezi constiintele in cazul in care acestea dorm, sa o faca cu mai multa ravna, caci a venit timpul ca iubirea si pacea sa guverneze aceasta tara.

Chemarea Femeii

Anul 2011 a fost declarat de catre Biserica Ortodoxa, anul inchinat Sfintelor Taine, Botezul si Cununia.  Este anul in care ne vedem obligati sa incepem sa acordam importanta care se cuvine Familiei Crestin Ortodoxe, fara de care echilibrul spiritual al intregului popor roman este in pericol.

De fapt, urmarind evenimentele si statisticile din tara, e usor de vazut ca acest echilibru se clatina deja, caci in ziua de astazi familiile sunt mai mult “moderne” decat crestin ortodoxe. Duhul Sfant care trebuie sa guverneze viata de familie, a fost schimbat cu duhul lumii. Si rezultatele sunt: familii destramate, copii abandonati, sau crescuti fara  cei “7 ani de acasa”, violenta, desfranare, avorturi, etc…

La prima vedere sunt multe cauze care determina aceste rezultate, cauza principala fiind indepartarea de Dumnezeu si tot ce decurge de aici. De ce ne-am indepartat si continuam sa ne indepartam de Dumnezeu?

Raspunsul cred ca este: intrucat “casele noastre nu mai au temelie pe stanca”. Adica familiile noastre in care ne crestem copiii, nu mai sunt intemeiate in iubirea sfanta, ci din dorinta de sex, de bani, de putere, etc., iar copii crescuti in astfel de familii, evident vor face si ei ce au vazut la parintii lor. De aici generatii intregi de “oameni fara Dumnezeu”

Analizand insa mai departe, am ajuns la urmatoarea concluzie, si anume ca “Eva a gresit din nou”. Ei bine, da, femeia e vinovata, caci femeia are rolul de a naste si a  creste copii si de a pastra iubirea sfanta in famile.

La inceputuri Eva a gresit, si omenirea a pierdut raiul, insa Dumnezeu a inaltat-o din nou, caci printr-o femeie am primit darul mantuitor, adica s-a nascut Domnul Isus Hristos din Sfanta Fecioara Maria. Dar, Domnul Isus Hristos, nu a uitat devotamentul, nascut din iubire sfanta al femeilor mironosite, care l-au urmat peste tot in timpul vietii Lui pe pamant si care nu au pregetat sa-si riste viata stand laga crucea pe care a fost rastignit (in timp ce toti ceilalti, inclusiv apostolii stateau ascunsi).

De aceea, dupa inviere, Domnul Isus Hristos s-a aratat prima data femeilor mironosite, adica i-a acordat femeii marea cinste si obligatie in acelasi timp, aceea de a pastra vie credinta si iubirea in familie, si de aici in societate.

Daca femeile isi vor asuma acest rol, pe viitor, va avea loc o adevarata “revolutie spirituala” o inviere a spiritului crestin ortodox in Romania.

Deci, dragi femei, mare responsabilitate avem pe umerii nostrii. Ce vom face? Vom raspunde chemarii lui Dumnezeu? Sau nu.

Eu va indemn sa o facem. Pentru binele nostru si al copiilor nostrii. Nu va fi greu, caci “daca Dumnezeu e cu noi, cine va fi impotriva noastra”. Va fi chiar placut, intrucat satisfactiile sufletesti si spirituale vor fi de nedescris.

Cum sa facem acest lucru?

Ei, bine, in primul rand, trebuie sa ne schimbam noi insine, sa urmam invataturile Domnului Isus Hristos caci, spune El “ Eu sunt Calea Adevarul si Viata”. Ce aflam din aceste invataturi? Ca femeia trebuie sa “slujeasca” familiei (dar va rog, nu intelegeti prin a sluji, ca sunteti niste roabe). Atunci cand e iubire in familie, aceasta “slujire” vine de la sine, caci “iubirea toate le suporta, toate le crede…”. Cand iubesti, faci totul pentru a-l face fericit pe cel iubit, nu? (binenteles neabatandu-ne de la legile lui Dumnezeu).

Viata noastra, a femeilor, trebuie sa fie o viata de continua sfintire, de traire in Duhul Sfant, si astfel vom sfinti si pe cei de langa noi, sotul, copii, prietenii, etc.

Veti spune ca e greu. Nu este. Si nu este, intrucat ortodoxia este o stiinta a vindecarii sufletesti. Deci indiferent cat de pacatoase sunteti, biserica ortodoxa are leacuri pentru voi. Trebuie doar sa mergeti la preot si sa cereti ajutorul. Va va spune el ce sa faceti. Sunt multi preoti cu har care fac minuni cu sufletele voastre, astfel incat sa ajungeti la starea de a trai raiul inca de pe pamant.  Nu exagerez.

Iar, daca sunteti in rai, deja, puteti avea totul, asa cum in pilda fiului risipitor, tatal ii spune fiului care ramasese cu el si lucrase tot timpul pamantul ca “tot ce e al meu e al tau”. Astfel, voi ca sotii si mamici, din confortul casei voastre, veti putea obtine pentru familiile voastre totul.

Cele mai multe dintre voi, probabil ca veti obiecta asupra faptului de a sta acasa si de avea grija de familie si de copii. Multe veti dori sa va continuati activitatea profesionala. Multe veti spune ca altfel nu veti avea suficiente resurse materiale pentru a vietui.

Egalitatea aceasta intre barbati si femei este gresit inteleasa si gresit pusa in practica.

Barbatul este cel “care cu sudoarea fruntii isi va castiga traiul” este “blestemul” dat de Dumnezeu dupa caderea din rai. Deci el, barbatul, este cel care trebuie sa se zbata sa asigure traiul familiei sale. Femeia trebuie sa aibe grija de familie si sa asigure urmasi. Daca aceasta este orinduiala lasata de Dumnezeu, credeti ca ceva inventat de om impotriva acestei orinduieli va aduce ceva bun? Nu este El intelepciunea desavarsita? Daca El a spus asta , asa e bine pentru noi toti. Altfel, ne va fi rau. Si ne este.

In fata lui Dumnezeu, suntem egali, noi femeile si barbatii, caci ne iubeste si ne rasplateste in mod egal. Nu primesc barbatii o coronita mai mare si noi femeile una mai mica (in cazul in care le meritam desigur).

Faptul ca veti sta acasa sa aveti grija de familie, nu inseamna ca trebuie sa fiti neinstruite, ignorante, ci dimpotriva. Aveti timp inainte de a va casatori de a va incheia scoala, chiar de a face studii superioare. Sunt atatea domenii in care va puteti pregati pentru a fi de folos familiei, sotului. Si in timpul casatoriei puteti continua pregatirea (aveti carti, internet, etc).

Nu va speriati ca sotii  vostrii va vor aduce bani insuficienti. Atata vreme cat voi traiti in imparatia lui Dumnezeu “Nu va ingijiti de ce veti manca sau cu ce va veti imbraca” caci stie Dumnezeu de ceea ce aveti nevoie. Trebuie sa constientizati, sa credeti cu tarie in puterea rugaciunii unei persoane care “ lucreaza pamantul zilnic” adica, care se desavarseste spiritual in mod continuu. Rugaciunea unor astfel de persoane este mereu implinita. Deci daca va rugati pentru ca sotul vostru sa aibe succes in afaceri, sau sa aibe o functie mai importanta, sau sa vanda mai mult etc., veti vedea ca se vor intampla adevarate minuni.

Trebuie sa mai stiti un lucru, in cazul in care poate va veti spune ca veti avea o viata plictisitoare, si anume, ca trairea in Duhul Sfant va va aduce bucurii de nedescris, incat veti uita de cele trecatoare, lumesti.

Raspunzand acestei chemari a lui Dumnezeu, aceea de a pastra spiritual viu al credintei si iubirii in familie, veti avea marea satisfactie de a creste generatii de copii bineplacuti lui Dumnezeu, care vor construi o lume bazata pe iubire si pace. Ce poate fi mai inaltator ?

Asa sa ne ajute Dumnezeu.